Primul pas este clarificarea felului în care bunul ajunge în patrimoniul unuia dintre soți. Dacă părinții aleg varianta unui contract de vânzare-cumpărare, casa va fi considerată bun comun, chiar dacă fondurile provin de la părinți și nu din veniturile celor doi.
„Depinde de modalitate. Dacă părinții trec casa pe numele dumneavoastră, printr-un contract de vânzare-cumpărare, atunci soția are drept, pentru că este bun comun dobândit în timpul căsătoriei”, a explicat avocatul Gabriela Ursărescu.
Când se aplică donația
Situația se schimbă radical dacă transferul are loc printr-un contract de donație. În această variantă, locuința rămâne bun propriu al persoanei către care este făcută donația, chiar dacă actul se încheie în timpul căsătoriei.
„Dacă în schimb se face un contract de donație și se donează doar către dumneavoastră, atunci soția, la divorț, nu are niciun drept, pentru că bunurile din donație, chiar dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei, sunt bunuri proprii și nu intră la partaj”, a subliniat aceeași avocată.
În cazul donației, legea stabilește că bunurile primite prin donație sau moștenire sunt proprietatea exclusivă a beneficiarului. Acestea nu intră în masa bunurilor comune și nu pot fi împărțite la divorț, indiferent de momentul dobândirii lor.
Această diferență între vânzare-cumpărare și donație are efecte directe asupra modului în care se împart bunurile la divorț. Alegerea actului prin care părinții transmit casa către copilul lor poate influența decisiv dacă locuința va fi inclusă în partaj sau nu.
Pentru multe familii, locuința este cel mai valoros bun, iar transferul acesteia poate ridica probleme dacă nu sunt clar stabilite detaliile juridice. În lipsa unei precizări clare, la divorț se poate ajunge la conflicte costisitoare, atât din punct de vedere financiar, cât și emoțional.
În situația în care părinții aleg varianta vânzare-cumpărare, casa este considerată automat bun comun al celor doi soți și intră la împărțire în momentul separării. În schimb, dacă părinții aleg să facă o donație strict pe numele unuia dintre soți, legea consideră locuința drept bun propriu, care rămâne exclusiv al persoanei respective și nu se împarte.
Nota redacției Playtech – Acest material are caracter informativ, nu substituie consultanța juridică. Pentru situații concrete, este recomandată consultarea unui avocat sau consilier juridic specializat în drept societar și succesiuni.