Un fost coleg de celulă al lui Gheorghe Dincă a povestit cum se comportă acesta în spatele gratiilor și ce susține, astăzi, despre dispariția Alexandrei Măceșanu și a Luizei Melencu. Relatarea, făcută în cadrul emisiunii „Condamnații”, conturează imaginea unui deținut care impune teamă, dar care, în același timp, afirmă că nu are legătură cu acuzațiile pentru care a fost condamnat.
Relatări din penitenciar
Potrivit mărturiei, Dincă ar avea o prezență ce îi intimidează pe mulți dintre cei aflați în detenție. Fostul coleg de celulă l-a descris ca fiind un om dificil de abordat, cu o atitudine rece, care poate descuraja orice dialog prelungit. În câteva episoade, acesta a părut să plutească între realitate și propriul său discurs defensiv, lăsând impresia că se distanțează de faptele pentru care a ajuns după gratii.
Despre modul în care se raportează Dincă la acuzații, martorul a redat un fragment de conversație ce arată atât tonul categoric al condamnatului, cât și percepția celor din jur:
„Mi se pare un om dur, te sperii așa de el când îl vezi. (…) Mie unul nu (n.r. nu îi era frică de el), dar au fost deținuți care s-au speriat de el.
L-am întrebat despre faptă, dacă este a lui, el a spus că nu este a lui, că nu are nicio treabă. Dar nu știu ce să zic, parcă s-a și deplasat psihic de realitate, a luat-o un pic randeaua. (…) Nu spunea niciodată că ar fi făcut ceva cu fetele, tot timpul spunea că este la pușcărie degeaba, că nu ar fi făcut nimic cu fetele, că nu le-a cunoscut, că nu are nicio treabă cu acele fete.”
Aceste afirmații se înscriu într-un tipar pe care interlocutorii lui Dincă îl observă: refuzul constant de a admite vreo implicare. Dincolo de acest refuz, comportamentul relatat – de la privirea rece la răspunsurile tăioase – ar fi alimentat senzația de teamă în rândul unor deținuți. Alții, însă, nu ar fi fost intimidați, tratându-l ca pe un coleg de celulă cu care e mai prudent să porți discuții scurte.
Citește și:
Ce susține Dincă despre caz
La aproape șase ani de la dispariția adolescentelor, Dincă își execută pedeapsa maximă prevăzută de lege, 30 de ani de închisoare, hotărâtă definitiv de magistrații Tribunalului Slatina. Instanța l-a găsit vinovat pentru omor, trafic de persoane și profanare de cadavre. În pofida deciziei definitive, bărbatul cunoscut în spațiul public drept „Monstrul din Caracal” și-a menținut linia de apărare, afirmând că este victima unei înscenări.
Versiunea pe care o avansează în prezent diferă de pozițiile pe care le-a avut de-a lungul timpului. Dacă în trecut au existat momente în care recunoștea conexiuni cu răpirile, dar respingea acuzațiile de omor, acum, conform relatărilor din penitenciar, Dincă susține că nu le-ar fi cunoscut pe Alexandra și Luiza și că nu are „nicio treabă” cu dosarul care l-a trimis după gratii. Această schimbare de discurs alimentează întrebări legate de motivul pentru care își reconfigurează declarațiile și de modul în care percepe, astăzi, probele care au stat la baza condamnării.
Relatarea fostului coleg din celulă mai atinge un aspect sensibil: felul în care Dincă pare, uneori, să se desprindă de realitate. Martorul spune că l-a auzit vorbind sistematic despre nevinovăția sa, repetând – aproape la indigo – că stă degeaba în penitenciar. Acest refren, dublat de atitudinea rigidă, a cultivat un climat în care unii evită să-l contrazică, considerând că dialogul cu el nu duce nicăieri.
Detaliile au fost relatate în cadrul emisiunii „Condamnații”, fiind preluate din mediul media monden, unde cazul a fost frecvent discutat. Data publicării relatărilor este 29 noiembrie 2025, iar mărturia amintește că ecourile tragediei rămân puternice în spațiul public, inclusiv între zidurile unui penitenciar.